PREDICATÓR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator) Vezi definitia »

ÎNDURĂTÓR, -OÁRE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător. Vezi definitia »

PULMOTÓR s. n. aparat care insuflă aer și oxigen în plămâni, pentru respirație artificială. (< germ. Pulmotor, engl. pulmotor) Vezi definitia »

STRIDÓR s. n. sunet aspru, ascuțit. ◊ respirație șuierătoare produsă de o deformație congenitală a laringelui. (< lat., fr. stridor) Vezi definitia »

schimonisitór, schimonisitoáre, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care (se) schimonosește. Vezi definitia »