Definita cuvantului ort
ORT1, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ◊ Expr. (Fam.) A(-și) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ort
MAILLECHORT [MAI-ȘÓR] s. n. aliaj de zinc, aramă și nichel, care imită argintul, folosit la fabricarea tacâmurilor. (< fr. maillechort) Vezi definitia »
1 art. hot. pos. -genitival (cand sta in fata unui s. a mamei, num. a doua, pron. a mea) 2. vb auxiliar „a avea” cand formeaza timpul perfect compus El a citit. 3. prep de Ac. Miroase a cozonac, cand insoteste un vb la mod infinitiv a citi, a scrie 4.interjectie cand exprima o mirare, bucurie, teama, durere. Vezi definitia »
SEMIDEȘÉRT s.n. Regiune de tranziție între stepă (sau savană) și deșert. [Cf. it. semideserto]. Vezi definitia »
avórt (avórturi), s. n. – Întrerupere a gravidității. Lat. abortus, modificat de contaminarea cu fr. avorter. – Der. (din fr.) avorta, vb.; avorton, s. m. Vezi definitia »
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe. Vezi definitia »