BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ). Vezi definitia »

ANTIMETALÉPSĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétalepse, cf. gr. antimetalepsis]. Vezi definitia »

SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură. Vezi definitia »

CAULOGENÉZĂ s.f. Formarea tulpinii. [Pron. ca-u-. / < fr. caulogenèse]. Vezi definitia »

PITĂREÁSĂ, pitărese, s. f. Soția pitarului. – Pitar + suf. -easă. Vezi definitia »