ițar, ițari, s.m. (reg.) 1. bățul, sulul de care se leagă ițele. 2. scripetele ițelor. 3. pânză groasă țesută în patru ițe. 4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari. Vezi definitia »

năstrăpár, năstrăpári, s.m. (înv.) olar. Vezi definitia »

CAMIONÁR, camionari, s. m. Camionagiu. [Pr.: -mi-o-] – Camion + suf. -ar. Vezi definitia »

MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar. Vezi definitia »

EXTRALITERÁR, -Ă adj. în afara literaturii. (< extra¹- + literar) Vezi definitia »