ÓPUS¹, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus. Vezi definitia »

LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus) Vezi definitia »

EOHÍPPUS s. m. gen fosil de ecvide imparicopitate, cel mai vechi strămoș al calului. (< fr. éohippus) Vezi definitia »

HÁBEAS CÓRPUS s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și protejează împotriva arestării arbitrare, permițând arestatului să ceară prin avocatul său să compară în fața unui magistrat care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pr.: há-be-as cór-pus] – Expr. lat. Vezi definitia »

TRÍSMUS s. n. contracție spastică involuntară a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. (< fr. trismus) Vezi definitia »