PARCELÁR, -Ă adj. Care este sau care se face pe porțiuni delimitate; împărțit în parcele. [Pl. -ri, -re. / cf. fr. parcellaire]. Vezi definitia »

SUBPOLÁR, -Ă adj. Situat în imediata apropiere a polilor (2). [< sub- + polar, cf. germ. subpolar]. Vezi definitia »

INTRAGLACIÁR, -Ă adj. care se găsește în masa unui ghețar. (< fr. intraglaciaire) Vezi definitia »

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium. Vezi definitia »

TEMERÁR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius) Vezi definitia »