GEDINIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al doilea etaj al devonianului inferior. (< fr. gédinnien) Vezi definitia »

LANCASTERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al lancasteria-nismului. (< fr. lancastérien, engl. lancasterian) Vezi definitia »

ROMÁN², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ĕ = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus) Vezi definitia »

PLUTONIÁN, -Ă adj. 1. Referitor la Pluto. 2. Format prin acțiunea vulcanilor; plutonic. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. plutonien, cf. Pluto – zeul infernului]. Vezi definitia »

ARMATÁN s. n. vânt fierbinte, foarte uscat, spre est și nord-est în Sahara și Africa occidentală. (< fr. harmattan) Vezi definitia »