péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »

PORCOIÁȘ, porcoiașe, s. n. Diminutiv al lui porcoi. – Porcoi + suf. -aș. Vezi definitia »

piscărúș, piscărúși, s.m. (reg.) pasăre migratoare, cu coadă lungă, pe care o mișcă mereu; codobatură. Vezi definitia »

arbănáș (arbănáși), s. m. – (Înv.) Albanez. – Mr. arbines. Alb. arbën, arbereš (Meyer 12), în parte prin intermediul sb., bg. arbanaš. Numele etnic actual este albanez, dubletul neol., din it. albanese, fr. albanais. În ngr. același nume este ἁρβανίτης, deformat ulterior în ἁρναβίτης; din prima formă provine rom. (înv.) arvanit, iar din ultima tc. arnaut, de unde rom. arnăut, s. m. (albanez; scutier, paznic personal), megl. arnăut (Cihac, I, 544; Șeineanu, II, 24; Lokotsch 104; Meyer 10; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 340), cf. alb. arnaut, bg. arnautin. – Der. de la acesta din urmă, arnăuțesc, adj. (care aparține arnăuților); arnăuțește, adv. (ca arnăuții); arnăuțime, s. f. (mulțime de arnăuți). Vezi definitia »

DOCTORÁȘ, doctorași, s. m. Diminutiv al lui doctor (1); medic tânăr; (peior.) medic lipsit de valoare. [Var.: (pop.) doftoráș s. m.] – Doctor + suf. -aș. Vezi definitia »