ȚÍTERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither. Vezi definitia »

CÓXĂ s. f. 1. șold; articulația acestuia. 2. prima articulație a picioarelor la artropode. (< lat. coxa) Vezi definitia »

CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat, în inactivitate. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. ♦ Fig. Om leneș, inactiv. 2. (În expr.) Cloșca-cu-pui = numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. – Bg. kločka. Vezi definitia »

AMINOFENAZÓNĂ s. f. amidopirină. (< fr. aminophénasone) Vezi definitia »

FRÁNJĂ s. f. fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul de interferență luminoasă. (< fr. frange) Vezi definitia »