sărăcăcitúră, sărăcăcitúri, s.f. (reg.) casă urâtă, sărăcăcioasă. Vezi definitia »

ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anátemă] – Din ngr. anáthema. Vezi definitia »

zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri Vezi definitia »

RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit²; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ARTÉRĂ s. f. 1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi. 2. magistrală de circulație. 3. conductă hidraulică magistrală. 4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție. (< fr. artère) Vezi definitia »