SEXTÉT s. n. 1. formație vocală sau instrumentală din șase interpreți; compoziție pentru o astfel de formație; sextuor. 2. echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători (jucătoare). (< germ. Sextett) Vezi definitia »

DOCÉT, -Ă s. m. f. adept al docetismului. (< fr. docète) Vezi definitia »

LIBRÉT s.n. 1. Textul unei opere muzicale (operă, operetă, oratoriu etc.). ♦ Broșură conținând explicația unei pantomime sau a unui balet. 2. Carnețel, carnet având diferite destinații. [Pl. -te, -turi. / < it. libretto]. Vezi definitia »

scorușét s.n. (reg.) desiș (de scoruși). Vezi definitia »

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs. Vezi definitia »