DicĂ?ionar ortografic abandĂ?n s. n., pl. abandĂ?nuri DicĂ?ionar de neologisme abandĂ?n s. n. pĂ?rĂ?sire, renunĂ?are. o ~ familial = pĂ?rĂ?sire a copiilor, a familiei. â?? (sport) retragere dintrâ??o competiĂ?ie. (<fr. abandon) DicĂ?ionar explicativ ABANDĂ?N ŭri n. 1) v. A ABANDONA. 2) RenunĂ?are a unui concurent de a continua o probĂ? în care este angajat. ◊ ~ de familie pĂ?rĂ?sirea familiei, a copiilor de cĂ?tre persoana care are obligaĂ?ia legalĂ? de a-i întreĂ?ine. /<fr. abandon Anagrame abandon Vezi definitia »

RECUZÍTĂ s.f. Totalitatea obiectelor cu care se montează o piesă de teatru, un film etc. V. butaforie. ♦ Totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate sau a ideilor unui sistem. [< germ. Requisit]. Vezi definitia »

SPRINTENEÁLĂ, sprinteneli, s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. – Sprinten + suf. -eală. Vezi definitia »

DIFLUÉNȚĂ s. f. 1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen. ♦ ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. fluidificare. 3. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare. (< fr. diffluence) Vezi definitia »

păunioáră, păunioáre, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »