NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. (Rar) Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință. Vezi definitia »

BIBLIOTÉHNICĂ s. f. tehnica producerii materiale a cărții. (după fr. bibliotechnie) Vezi definitia »

scăiáncă s.f. (reg.) soi de struguri care se coc timpuriu. Vezi definitia »

morcioleálă s.f. (reg.) fleșcăraie, murdărie umedă. Vezi definitia »

DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »