PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza. Vezi definitia »

HEROÍDĂ s. f. scrisoare în versuri în care își exprimă gândurile și sentimentele un erou, un personaj celebru. (< fr. héroïde) Vezi definitia »

peripíscă, peripíști, s.f. (înv.) 1. motiv de proces; neînțelegere, ceartă. 2. corespondență (legată de un litigiu). Vezi definitia »

MUCOITÍNĂ, mucoitine, s. f. Component al mucinei, obținut prin hidroliza acesteia. [Pr.: -co-i-] – Din fr. mucoïtine. Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite) Vezi definitia »