HIGROPLÁSMĂ s. f. parte fluidă a citoplasmei. (< fr. hygroplasme) Vezi definitia »

NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi: (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală. Vezi definitia »

SLĂNÍȚĂ, slăníțe, s. f. Împletitură, rogojină pe care se pun fructele la uscat. (din slamac, prob. în loc de *slamiță [sau sladniță]) Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s.f. Creștere a alcalinității sângelui în urma unor tulburări funcționale. [Pl. -ze. / < fr. alcalose]. Vezi definitia »

IZOBUTÉNĂ s. f. hidrocarbură olefinică cu catenă ramificată, gaz incolor, inflamabil, prin cracarea petrolului, folosit în benzina de polimerizare, în carburanții sintetici cu cifra octanică mare. (< fr. isobutène) Vezi definitia »