CĂMĂȘÚȚĂ, cămășuțe, s. f. Diminutiv al lui cămașă (1); cămășuică. – Cămașă + suf. -uță. Vezi definitia »

COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (p. ext.) acoperitoare. 2. (Constr.) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. [< it. copertina]. Vezi definitia »

SERENÁTĂ s. f. v. serenadă. Vezi definitia »

GEÓDĂ s.f. 1. Cavitate a unei roci căptușite cu minerale cristalizate; druză. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). [< fr. géode, cf. lat., gr. geodes]. Vezi definitia »

ACIDÓZĂ s. f. Mărirea acidității sângelui, datorită unor tulburări funcționale în organism. – Fr. acidose. Vezi definitia »