HIDRÓZĂ¹ s. f. transpirație abundentă. (< fr. hidrose) Vezi definitia »

stólă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice). Vezi definitia »

dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb. Vezi definitia »

MONOACHÉNĂ, monoachene, s. f. Fruct format dintr-o singură achenă. [Pr.: -no-a-] – Mono- + achenă. Vezi definitia »

CINEMÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. [Gen. -cii. / < fr. cinématique, cf. gr. kinema – mișcare]. Vezi definitia »