poslușitór, poslușitoáre, s.m. și f., adj. (înv.) (persoană) care poșlușea, slujea cuiva. Vezi definitia »

PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. Vezi definitia »

PRECOMPILATÓR s. n. (inform.) program care prelucrează un text-sursă înainte de faza de compilație. (< fr. précompilateur) Vezi definitia »

tor s. n. – Tizic. Bg. tor (Candrea). – În Olt. și Banat. – Der. torină, s. f. (Olt., tizic), din sb. torina; toriște (var. turiște), s. f. (Olt., tizic; Trans., loc unde mănîncă oile, torină); storiște, s. f. (loc de întîlnire, de ședere a vitelor sau cerbilor), bg. torište; torofină (var. torohină), s. f. (resturi de semințe, de fructe stoarse), probabil prin contaminare cu boștină, în Munt.; toreni, vb. (Banat, a îngrășa solul, a gunoi); (s)trușnic, s. m. (turtă, reziduuri de semințe ale plantelor oleaginoase), probabil în loc de *(s)torușnic (după Candrea, în legătură cu sb. trušni „de tărîțe”); turiță, s. f. (scai mărunt, Galium aparine), din sb. turica, cf. cr., slov., rus. torica (Candrea, II, 427; Conev 46); turicioară, s. f. (coada-racului, Agrimonia eupatoria); turicel (var. turicea), s. m. (plantă, Turritis glabra); var. a cuvîntului anterior (după Tiktin și Candrea, formație artificială care pornește de la numele științific). Vezi definitia »

DIVULGATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care divulgă. [Cf. fr. divulgateur, lat. divulgator]. Vezi definitia »