ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. Vezi definitia »

CORUPȚIÚNE s.f. v. corupție. Vezi definitia »

EUROOBLIGAȚIÚNE s. f. obligațiune (2) emisă și comercializată pe piețele europene. (< euro¹- + obligațiune) Vezi definitia »

INJONCȚIÚNE s. f. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis. (< fr. injonction) Vezi definitia »

OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio) Vezi definitia »