TÁRĂ² s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [Cf. fr. tare, it. tara]. Vezi definitia »

TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală. Vezi definitia »

TIROLÉZĂ, tiroleze, s.f. – V. tirolez (3) [DEX'98] Vezi definitia »

CALICÓZĂ s.f. Pneumoconioză benignă provocată de inhalarea carbonatului de calciu. [< fr. chalicose]. Vezi definitia »

FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche) Vezi definitia »