siminóc (-ci), s. m. – Plantă (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundată cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramură păstrată pentru sămînță” (Candrea), pentru că florile ei se nu se veștejesc (se folosește mult ca podoabă la icoane). Vezi definitia »

SOLILÓC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque. Vezi definitia »

loc ferit,ascunzis Vezi definitia »

mormolóc (mormolóci), s. m. – Larvă de batracian. Ngr. μορμολύϰειον „sperietoare”, poate prin intermediul sb. mrmoljak sau bg. mramorok de unde megl. (Tiktin; Candrea). Der. directă din v. gr. μορμολύϰη (Diculescu, Elementele, 486), este mai puțin probabilă. Vezi definitia »

TĂBULTÓC s. m. Om scund și îndesat. – V. tăbâltoc. Vezi definitia »