LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir. Vezi definitia »

HRONICÁR, hronicari, s. m. (Înv.) Cronicar (1). – Hronic + suf. -ar. Vezi definitia »

MĂJÁR, măjari, s. m. (înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar. Vezi definitia »

functionar public Vezi definitia »

CHAR [șar], René (1907-1988), scriitor francez. Poeme de inspirație suprarealistă („Ciocanul fără stăpân”) și de factură umanistă („Foile lui Hypnos”). Vezi definitia »