taburél (-éle), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf. Vezi definitia »

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el. Vezi definitia »

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel. Vezi definitia »

SPINÉL s.m. Aluminat natural de magneziu, mineral cristalizat de culoare roșie, galbenă, albastră sau verde, folosit ca piatră prețioasă. [< fr. spinelle]. Vezi definitia »

potorél², potoréle, s.n. (reg.; mai ales la pl.) tăiței în formă de pătrățele; potorași. Vezi definitia »