scorțoșitúră, scorțoșitúri, s.f. (înv.) bătătură, colozitate (îngroșare) a pielii. Vezi definitia »

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, și care trăiește în familii, producând miere și ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”. Vezi definitia »

podágră (podágre), s. f. – Gută. – Var. înv. podagrie, podalghie. Ngr. ποδάγρα (Murnu 46), var. din gr. ποδαλγία. – Der. podăgrios, adj. (bolnav de gută). Sec. XVII, înv. După Rosetti, Studii ling., 29, ar fi împrumut din pol. podagra. Vezi definitia »

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei. Vezi definitia »

SÂRGUÍNȚĂ, sârguințe, s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință. Vezi definitia »