Definita cuvantului limită
LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu limită
BIOGEOSFÉRĂ s. f. înveliș al Pământului în care este concentrată substanța vie. (< fr. biogéosphère) Vezi definitia »
popeáză, popéze, s.f. (reg.) preot. Vezi definitia »
NEALTĂDÁTĂ adv. (Rar; în expr.) Ca nealtădată = cum nu a mai fost, ca niciodată, ca nicicând. [Pr.: ne-al-] – Ne- + altădată. Vezi definitia »
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală. Vezi definitia »
FĂRẤMĂ, fărâme, s. f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma. – Cf. alb. thërrime. Vezi definitia »