SUBRUTÍNĂ, subrutine, s. f. (Inform.) Secvență constituită ca o entitate de sine stătătoare care se repetă în diferite locuri ale unui program. – Din engl. subroutine. Vezi definitia »

CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților² de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală. Vezi definitia »

tihoárcă, tihoárce, s.f. (reg.) cojoc din blană de oaie, lung, cu blana înafară. Vezi definitia »

BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola) Vezi definitia »

CITOZÍNĂ, citozíne, s. f. Pirimidină (C₄H₅N₃O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, guanină, timină și uracil. (terminolog. științif., pref. cit(o)- + suf. -oz(ă)¹ + suf. -ină (cf. engl. -ine = compus de carbon bazic (sau care conține o bază) azotos < engl. medie -ine, -in < fr. medie și lat.; fr. medie -ine < lat. -īna < fem. al lui -īnus = suf. adjectival); cf. engl., fr. cytosine) [MW, TLF] Vezi definitia »