govetí, govetésc, vb. IV (înv.) a arăta, a dovedi. Vezi definitia »

CAVALCANTI, Guido (c. 1259-1300), poet italian. Prieten al lui Dante. Reprezentant al „ducelui stil nou”. Lirică erotică (balade, canțonete, sonete). Vezi definitia »

apestí (-tésc, -ít), vb. – A amîna, a întîrzia. – Var. (a)pești, pesti. Origine necunoscută. Soluția cea mai probabilă este cea propusă de Cihac, II, 2, și care de atunci a fost sistematic respinsă de cercetători, datorită dificultăților fonetice: sl. opozditi „a întîrzia”, cf. rus. opozdatĭ, cu același sens. Celelalte ipoteze sînt mult mai puțin convingătoare: din lat. *apprestῑre (Crețu 306); din a cu prep. peste (Philippide, ZPRh., XXXI, 292); din lat. *pensitāre (Pascu, Etimologii, 32); din mag. apaszt „a micșora” (Drăganu, Dacor., VI, 249). Vezi definitia »

CĂLINEȘTI 1. Com. în jud. Argeș; 11.058 loc. (1991). Stație de c. f. Biserică ridicată în sec. 18. Reșed. com. este satul Vrănești. 2. Com. în jud. Maramureș; 3.714 loc. (1991). Două biserici de lemn din sec. 17 și 18, cu pictură din sec. 18. 3. Com. în jud. Teleorman; 4.640 loc. (1991). Vezi definitia »

TI interj. (Cu «i» prelungit) Exclamație care exprimă diverse stări sufletești (mirare, admirație, mânie, ciudă, necaz). – Onomatopee. Vezi definitia »