PÂNDÍȘ adv. Ca la pândă, încet și fără zgomot; pe ascuns, pe furiș. – Pândi + suf. -iș. Vezi definitia »

HĂȚÁȘ¹, hățași, s. m. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș. – Hăț¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

calabáș, calabáși, s.m. (reg., înv.) negustor de cereale. Vezi definitia »

MEȘ¹, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest. Vezi definitia »

BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. Vezi definitia »