MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante]. Vezi definitia »

SUBARMÓNICĂ s. f. (fiz.) componentă armonică a unei mărimi periodice. (după fr. sous-harmonique) Vezi definitia »

PILORODUODENÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei pilorului și duodenului. (< fr. pyloroduodénite) Vezi definitia »

CALCOZÍNĂ s. f. sulfură naturală de cupru. (< fr. chalcosine) Vezi definitia »

SPĂLĂTÚRĂ, spălături, s. f. Faptul de a (se) spăla. 1. Curățare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc. ♦ Apa murdară în care s-a spălat ceva; lături. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului pentru a o curăța sau a o dezinfecta. 2. Acțiune de eroziune a pământului cauzată de șuvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urmă lăsată de șuvoaie. ♦ Pietriș adus de ape; loc acoperit cu acest pietriș. – Spăla + suf. -ătură. Vezi definitia »