OMFALOTOMÍE, omfalotomii, s. f. (Med.) Secționare a cordonului ombilical. – Din fr. omphalotomie. Vezi definitia »

AGONÍE s. f. Stare a organismului înainte de moarte. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. – Fr. agonie (lat. lit. agonia). Vezi definitia »

CARSTOLOGÍE s.f. Disciplină geologică având ca obiect studiul fenomenelor carstice. [< fr. karstologie]. Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »

SPLENOMETRÍE s. f. evaluare a gradului de mărire a volumului splinei la bolnavii de malarie. (< spleno- + -metrie²) Vezi definitia »