balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc Vezi definitia »

săbláznă (-ne), s. f. – 1. Greșeală, păcat. – 2. Scandal, zarvă. – 3. Poluție. – 4. Masturbare. Sl. sŭblaznŭ (Tiktin), ca și der. săblăzni, vb. (a greși; a scandaliza, a șicana; a avea poluții); săblăznitor, adj. (scandalizator). Vezi definitia »

ZIÚCĂ s. f. (Reg.) Ziulică. – Din zi + suf. -ucă. Vezi definitia »

CÁSTĂ, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. gener. grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (egoiste). ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste. Vezi definitia »

cáună (-ne), s. f. – Mină. Origine incertă. După Pușcariu 324 și DAR, de la un lat. *cavina, de la cavus „gol, scobitură”. DAR pare a identifica acest cuvînt cu caulă, s. f. (ponton). Eset posibil să fie vorba de o var. de la găunos vezi cuvîntul. Vezi definitia »