EPANALÉPSĂ, epanalepse, s. f. Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al frazei. – Din fr. épanalepse. Vezi definitia »

VIÓLĂ², viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola. Vezi definitia »

IGNIPUNCTÚRĂ s.f. (Med.) Cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc, cu ajutorul unui ac. [< fr. ignipuncture, cf. lat. ignis – foc, punctura – înțepătură]. Vezi definitia »

LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță. Vezi definitia »

TREPONEMATÓZĂ s.f. Treponemoză. [< fr. tréponématose]. Vezi definitia »