Definita cuvantului locativ
LOCATÍV, -Ă adj. Referitor la casele de închiriat. ◊ Valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz în declinarea unor limbi care arată locul unde se află cineva sau ceva sau unde se petrece o acțiune. [Cf. fr. locatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locativ
INTUITÍV, -Ă adj. (despre cunoaștere, gândire) care procedează prin intuiție. ◊ metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. (< fr. intuitif) Vezi definitia »
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive. Vezi definitia »
DENOTATÍV, -Ă adj. Sens denotativ = sensul obișnuit al unui cuvânt. ♦ (Despre limbaj) Direct, obișnuit, precis, banal. [< fr. dénotatif]. Vezi definitia »
LUCRATÍV, -Ă adj. Care aduce câștig; rentabil. [Cf. fr. lucratif, lat. lucrativus]. Vezi definitia »
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif. Vezi definitia »