HALIEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la halieutică. II. s. f. arta pescuitului; pescărit. ◊ tratat de pescuit. (< fr. halieutique, lat. halientica) Vezi definitia »

CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique) Vezi definitia »

DIFÁZIC, -Ă adj. (despre fenomene, lucruri, ființe) care prezintă în existența sau evoluția sa două perioade alternante. (< fr. diphasique) Vezi definitia »

NENÍC s. m. (Rar) Nenișor. – Nene + suf. -ic. Vezi definitia »

AUTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la autografie. [< fr. autografique]. Vezi definitia »