POLIGÓN, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciții de tragere cu arma de vânătoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone. Vezi definitia »

PALEOFÓN, paleofoane, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și reproducerea mecanică a sunetelor; fonograf. – Din fr. paléophone. Vezi definitia »

CREIÓN, creioane, s. n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr-o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliș de obicei din lemn; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori. 2. Desen realizat în creion (1). 3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; ușurința de a scrie, de a compune ceva (valoros). 4. Obiect în formă de creion (1) preparat din substanțe cosmetice, folosit ca fard. 5. (În sintagma) Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. – Din fr. crayon. Vezi definitia »

CHITÓN s.m. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. [< fr. chiton]. Vezi definitia »

COREGÓN, coregoni, s. m. Pește de apă dulce, cu solzi argintii (Coregonus). – Din fr. corégone. Vezi definitia »