álfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică). Vezi definitia »

ALFALFA s.n. Semințe încolțite de lucernă (Medicago sativa), utilizate ca ingredient în salate, umpluturi etc., ca aport de vitamine și săruri minerale. Vezi definitia »

taifá (-ále), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi). Vezi definitia »

GRIFÁ vb. tr. a marca arborii cu grifa. (< fr. griffer) Vezi definitia »

SOFÁ, sofale, s. f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa. Vezi definitia »