Definita cuvantului bondră
bóndră (bóndre), s. f. – (Trans. de Nord) Cîrpă, zdreanță. – Var. bandură. Săs. bändel (Drăganu, Dacor., VI, 280-2). Mai puțin probabilă supoziția lui Pascu, Beiträge, care pornește de la sl. bandura „lăută”. – Der. bondros, adj. (măscărici, persoană deghizată); bondreț, s. m. (larvă); bondrosi, vb. (a acționa stîngaci, a lucra prost); îmbondori, îmboldora, îmbodoli, îmboboli, îmboboroji, îmbondoli, îmbondosi, bodrînji, îmbondroji, vb. (a îmbrăca, a înfofoli). Vreunul din aceste cuvinte poate avea o explicație diferită, cu atît mai mult cu cît circulă în alte părți ale teritoriului rom., și este evidentă compunerea sa pe baze expresive. Din rom. trebuie să provină mag. bondrus „mascat” care, după DAR, ar explica acest cuvînt rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bondră
IZOCHINOLÍNĂ s.f. (Chim.) Compus cu caracter aromatic obținut din gudron de cărbune, care se folosește în sinteza coloranților, a unor medicamente etc. [Var. isochinolină s.f. / < fr. isoquinoline]. Vezi definitia »
poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie. Vezi definitia »
PROSTÁTĂ s. f. glandă la intersecția aparatului genital mascul cu cel urinar. (< fr. prostate) Vezi definitia »
URMÚȚĂ, urmuțe, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -uță. Vezi definitia »
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei Vezi definitia »