SINTÁXĂ, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. ◊ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei; sintactică poetică. ♦ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea derivării expresiilor logice. – Din fr. syntaxe, lat. syntaxis. Vezi definitia »

CHINCHÍNĂ s. f. arbore tropical din a cărui scoarță se extrage chinina. (< fr. quinquina) Vezi definitia »

stârpeálă, stârpéli, s.f. (reg.; la vite) avort. Vezi definitia »

HORNBLÉNDĂ s. f. alumosilicat natural de calciu, fier și magneziu, negru sau verzui, în rocile eruptive. (< germ. Hornblende, fr. hornblende) Vezi definitia »

ESPAGNOLÉTĂ [pron. -NIO-] s. f. mâner metalic care, prin răsucire, servește la închiderea și deschiderea unei ferestre. (< fr. espagnolette) Vezi definitia »