DIAFONOMÉTRU s. n. aparat electric în diafonometrie. (< fr. diaphonomètre) Vezi definitia »

ICOSAÉDRU s. n. poliedru cu douăzeci de fețe. (< fr. icosaédre) Vezi definitia »

TELUROMÉTRU s.n. Instrument electronic, pentru măsurarea distanțelor între 200 m și 50 km, care folosește unde electromagnetice din domeniul invizibil. [< fr. telluromètre]. Vezi definitia »

MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din fr. magnétomètre. Vezi definitia »

REFLECTOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea calității luciului suprafeței corpurilor. [< fr. reflectomètre, cf. lat. reflectere – a întoarce, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »