CAYEUX [caiö], Lucien (1864-1944), geolog francez. Întemeietorul petrografiei sedimentare. M. de onoare al Acad. Române (1936). Vezi definitia »

INFLÚX, influxuri, s. n. 1. (Fiziol.; în sintagma) Influx nervos = propagare a unei excitații de-a lungul unei fibre nervoase. 2. (Fiz.) Numărul de particule (produse de acceleratoare) care trec prin unitatea de arie a unei suprafețe perpendiculare pe direcția de mișcare a particulelor. – Din fr. influx. Vezi definitia »

BORDEAUX [bordó], oraș în SV Franței, port fluvio-maritim (c. 11 mil. t) pe Garonne; 640 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Piață pentru vinuri. Șantiere navale. Metalurgie, constr. de mașini, prelucr. petrolului, produse chimice, textile, alim. (ciocolată). Universitate (1441). Monumente: ruine ale unui amfiteatru roman (sec. 3), biserica Saint André (sec. 11-15), biserica Saint Seurin (sec. 12), catedrală (sec. 12-15), Place Royale (sec. 18), palatul Rohan (sec. 18), ulterior primărie. Muzee. Așezare celtică cu numele de Burdigalla (sec. 3-1 î. Hr.), centru al prov. romane Aquitania (sec. 1-3) și apoi al diocezei Galliei (sec. 3). Orașul a fost succesiv cucerit de vandali (409), vizigoți (414) iar în 507 a intrat în componența Regatului Franc. Sub stăpînire engleză după căsătoria lui Eleanor de Aquitania cu Henric II (1154). În 1453 a revenit Franței. Vezi definitia »

Bordeaux (nume de loc) (fr.) [pron. bordó] (Bordeaux) s. propriu n. Vezi definitia »

LUX² s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus) Vezi definitia »