Definita cuvantului maculatură
MACULATÚRĂ s.f. Hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu maculatură
zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt. Vezi definitia »
păpărúță1, păpărúțe, s.f. (reg.) paparudă, mutoașcă, păpăruie. Vezi definitia »
ISONÉFĂ s.f. v. izonefă. Vezi definitia »
POMENEÁLĂ s. f. (În expr.) Nici pomeneală (de... sau să...) = nici urmă (de așa ceva), nici vorbă (despre una ca asta); cu nici un chip. – Pomeni + suf. -eală. Vezi definitia »
năgrábă adv. (reg.; în loc. vb.) a da năgrabă = a năvăli, a se năpusti, a tăbărî (asupra cuiva). Vezi definitia »