vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice Vezi definitia »

MENȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la menșevism, propriu menșevismului. // s.m. și f. Adept al menșevismului. [< rus. menșevik < menșinstvo – minoritate]. Vezi definitia »

CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică, care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură. Filozof cinic (și substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus. Vezi definitia »

slugărátic, slugărátică, adj. (înv.; despre oameni) slugarnic. Vezi definitia »

CATIÓNIC, -Ă adj. referitor la cationi. (< fr. cationique) Vezi definitia »