piáncă, s.f. sg. (reg.) ființă slută, urâtă. Vezi definitia »

VORTICÉLĂ s.f. Gen de infuzori ciliați care trăiesc în ape dulci sau sărate. [< fr. vorticelle]. Vezi definitia »

cărămidă, cărămide s. f. 1. carte voluminoasă. 2. teanc de o sută de bancnote. 3. (tox.) morfină comprimată cu ajutorul unui dispozitiv de presare. Vezi definitia »

SIMFÍZĂ s. f. 1. (anat.) articulație puțin mobilă. ◊ legarea a două oase împreună. 2. alipire, prin aderențe, a două membrane seroase; concreștere a unor părți sau organe, care în mod obișnuit sunt separate. (< fr. symphyse) Vezi definitia »

PATÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Vas plat în formă de farfurie, întrebuințat la libații. 2. Cuier. 3. (Electr.) Rozetă. [< lat. patera, cf. fr. patère]. Vezi definitia »