EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission]. Vezi definitia »

DEVOȚIÚNE s. f. 1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă. 2. atașament față de cineva, fidelitate. (< fr. dévotion, lat. devotio) Vezi definitia »

PURGAȚIÚNE s.f. v. purgație. Vezi definitia »

SCIZIÚNE s.f. Separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată; scizionare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. scission, lat. scissio]. Vezi definitia »

RADIODIFUZIÚNE s.f. Comunicare, emisiune radiofonică a unei știri, a unei cuvântări, a unui concert etc. ♦ Instituție care organizează și se ocupă cu asemenea emisiuni; radio (3). [Pron. -zi-u-. / cf. fr. radiodiffusion]. Vezi definitia »