PSIHOFÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la psihofizică. 2. care permite psihicului și fizicului. II. s. f. curent psihologic care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. (< fr. psychophysique) Vezi definitia »

MIASMÁTIC, -Ă adj. Care conține sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique]. Vezi definitia »

NEVRÉDNIC, -Ă, nevrednici, -ce, adj. Care nu este vrednic, capabil de ceva; care nu merită ceva. – Ne- + vrednic. Vezi definitia »

APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător]. Vezi definitia »

GEOCRÁTIC, -Ă adj. (despre o perioadă geologică) în care continentele asaltau mările. ♦ mișcări če = mișcări tectonice de ridicare sau de coborâre a scoarței. (< fr. géocratique) Vezi definitia »