Definita cuvantului polată
polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu polată
HELMINTIÁZĂ, helmintiaze, s. f. Infestare cu viermi paraziți intestinali, întâlnită mai ales la copii. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. helminthiase. Vezi definitia »
ZEÍNĂ s. f. proteină vegetală din boabele de porumb. (< fr. zéine) Vezi definitia »
HELIANTÍNĂ s.f. Indicator colorat roșu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru și galben în mediu bazic; metiloranj. [< fr. hélianthine]. Vezi definitia »
CAULOGENÉZĂ s. f. proces de formare a tulpinii. (< fr. caulogenèse) Vezi definitia »
DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s. f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură. Vezi definitia »