nafeá (naféle), s. f. – Piele scoasă de pe burta unui animal. Tc. (per.) nafa (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1531), cf. sb. nafa. Vezi definitia »

CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui carte; cărțișoară, cărțulie. 2. Pachețel cu foițe de țigară. – Carte + suf. -icea, -icică. Vezi definitia »

IDEÁ, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [Pr.: -de-a] – Din it. ideare. Vezi definitia »

TELEMEÁ s. f. Brânză preparată din caș bine stors, tăiat în bucăți cu fețe de obicei dreptunghiulare, și conservată în saramură. – Din tc. teleme. Vezi definitia »

sbeá (-eáu, – ăút), vb. – A bea. – Var. zbea. Lat. exbĭbĕre (Tiktin; Candrea), sau mai probabil de la bea cu s- expresiv. Vezi definitia »