Definita cuvantului poleac
poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu poleac
năvlác adj. m. (reg.) care dă năvală, lacom să apuce. Vezi definitia »
slamác (-ce), s. n. – (Mold.) Paie putrezite. – Var. zlamac. Bg., sb. slamak (Scriban), din sl. slama „paie”. De aici slaniță, s. f. (rogojină, împletitură de paie pentru a usca fructe), probabil în loc de *slamiță (după Scriban, în loc de sladniță). Legătura acestor cuvinte cu ceh. zlamati, pol. zlamać „a face bucăți” (Tiktin) este dubioasă. Vezi definitia »
veác (-curi), s. n. – 1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existență, viață. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Var. vac, pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg., rus. vékŭ. – Der. vecie, s. f. (eternitate); vecinic (var. veșnic), adj. (etern; adv., etern), din sl. vĕčinŭ cu suf. -nic; (în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.; vecinicie (var. veșnicie), s. f. (eternitate); văcui (var. vecui), vb. (a viețui, a trăi; înv., a trăi veșnic, a fi nemuritor). Vezi definitia »
ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior. Vezi definitia »
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak. Vezi definitia »