sfeșténic, sfeșténici, s.m. (înv.) preot. Vezi definitia »

EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique. Vezi definitia »

PRELÓGIC, -Ă adj. Anterior logicii. [< fr. prélogique]. Vezi definitia »

HELMÍNTIC, -Ă adj. Referitor la helminți, provocat de helminți. [< fr. helmintique]. Vezi definitia »

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos) Vezi definitia »