SAPROGÉN, -Ă adj. Care face să putrezească ceva, care produce putrezirea. [< fr. saprogène, cf. gr. sapros – putred, gennan – a naște]. Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorește unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. Vezi definitia »

TIOFÉN s. n. substanță organică, cu însușiri asemănătoare benzenului, din gudroanele cărburilor de pământ. (< fr. thiofène) Vezi definitia »

FOSGÉN s. n. gaz incolor, ușor lichefiabil, combinație de clor și oxid de carbon, substanță toxică asfixiantă de luptă. (< fr. phosgène) Vezi definitia »

TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s. n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s. m. 1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S. n. (Înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (În loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). Vezi definitia »